De ce am vrea să fim fericiți? Chiar așa, de ce am vrea? Este chiar la modă sa fii nefericită! De foarte multe ori am senzația că de fapt chiar ne place să fim nefericite/nemulțumite. Este așa de confortabil și obișnuit să fim așa. Ne dă senzația că suntem “în rând cu lumea”. Mai ales nouă, femeilor ne place să fim mai “negative”. Cred că aici inclusiv obișnuința își spune cuvântul. În fiecare zi avem ocazia sa observăm situații în care preferăm să nu dăm senzația că suntem fericite și împlinite. Este cel puțin ciudat sa răspunzi că ești fericit când te întreabă cineva ce mai faci. E mult mai obișnuit să spui că ești bine, dar…. la birou este imposibil de lucrat cu acel șef (mai rău dacă e șefă) sau acea colegă, partenerul este imposibil de mulțumit (să nu vorbim despre totala reeducare a acestuia, ceea ce este la fel de imposibil), nu avem niciodată suficienți bani, tocmai am răcit, părinții sunt niște nesuferiți… și multe alte motive găsim prin care justificăm nefericirea noastră. Iar acel cineva care ne-a întrebat cum mai e viața noastră, răspunde cu și mai multe motive de nefericire (daaa, dar stai sa vezi cum e la mine), sau ne ascultă politicos după care abia așteaptă să ne poată compătimi singură sau în tovărășia altui cunoscut.


Când te întâlnești cu o cunoștința despre care știi că trăiește într-o relație nefericită, este cel puțin jenant să îi spui că tu ești chiar mulțumită de relația ta. Mai bine îi spui că nemernicul de soț al tău nu duce nici măcar gunoiul până nu dă pe dinafară. Poate și nefericita se va simți mai bine în relația ei aflând problema gunoiului. Mai bine așa decât să îi spui că soțul tău te ia in brațe și te sărută în fiecare noapte și te susține în orice ai vrea tu să faci chiar dacă nu duce gunoiul. Nu poți să spui așa ceva pentru că presupui că persoana respectivă se va simți și mai prost. Cum să îi spui unei persoane, care știi că nu își permite haine noi, că ți-ai cumpărat trei perechi de cizme și două paltoane numai în ultimele zile? Sau că te înțelegi chiar bine cu colegii de birou, sau ești foarte mândră de copilul tău, chiar dacă mai face câte o prostie? Mai bine te plângi de cât sunt de scumpe toate, cât e de greu “în ziua de astăzi”, copiii fac doar lucruri trăznite și la birou...găsești tu o colegă nesuferită...

Nu susțin că ar trebui să ne lăudăm cu fericirea noastră la fiecare colț de stradă sau să punem într-o postură proastă o persoană care evident e mai puțin împlinită din anumite puncte de vedere. Dar nu văd rostul unei false nefericiri care poate să te facă chiar nefericită după ce v-ați plâns amândouă pe diverse subiecte. Plecați fiecare “în drumul ei” și chiar ajungi pentru o vreme să crezi că este foarte greu să te descurci în ziua de azi, că toți bărbații sunt niște nemernici nerecunoscători, copiii sunt o pacoste și nu ai nici un chef să te întorci la birou. În situații de genul ăsta cred că este mult mai util pentru bunăstarea fiecăreia, ca după prima nemulțumire remarcată, careva să ducă firul discuției către un subiect mai plăcut. În ultimă instanță poți remarca vremea frumoasă de astăzi sau culoarea frumoasă a hainei interlocutoarei.
Ideea e că sunt atât de multe motive sa fim fericiți (și nici nu trebuie sa căutăm foarte mult), dar de obicei alegem sa găsim motive pentru a fi nemulțumiți. Care evident duce la sentimentul de nefericire.

Cum ar fi deci ca într-o dimineață să te trezești și să îți setezi ca obiectiv ca în ziua respectivă vei acorda atenție doar lucrurilor bune din viața ta? Când un cunoscut pune întrebarea “fatidică” (Ce mai faci?) să răspunzi: “Sunt foarte bine/ Sunt fericită”. Poți observa reacția oamenilor la un asemenea răspuns. Sau poți să nu observi! Poți să te bucuri de fericirea ta și de motivele pentru care ești fericită. Poate că te-ai certat cu partenerul ieri pentru că nu și-a pus șosetele la spălat ci lângă coșul de rufe (deși i-ai repetat de cel puțin 20 de ori in ultimele 2 săptămâni să nu mai facă asta), dar ești fericită pentru că dimineața nu te-a lăsat să pleci până nu ți-a dat pupic; la birou colega de serviciu a ajuns mai repede și te-a așteptat cu cafea proaspătă. Sau traficul a fost mai puțin stresant decât zilele trecute. Sau ți-ai cumpărat tu singură o floare, pentru că așa ai vrut tu. Sau pentru că pur și simplu e vremea atât de frumoasă afară că îți vine să zbori.

Cum ar fi să decizi pentru o zi ca de fiecare dată când simți frustrare, iritare, nervi, invidie sau ură, să alegi un gând frumos sau un șir de gânduri frumoase care să te facă să te simți mai bine? Să te simți mai recunoscătoare, mai împlinită și până la urmă mai fericită.

Cum ar fi ca în acea zi, dacă cineva începe sa se plângă de job, partener, sănătate sau bani să îi răspunzi că “toate se rezolva la un moment dat, important este să ne păstrăm zâmbetul pe buze”? Că nu are rost să ne pierdem timpul și energia afundându-ne mai mult în gânduri care nu aduc nici o ameliorare stării noastre ci pur și simplu ne strică ziua.

Ce înseamnă fericirea? Cred că pentru fiecare dintre noi fericirea înseamnă altceva, sunt diferite lucrurile care ne fac fericiți. Pentru un copil poate însemna o zi petrecută în parc sau petrecerea de ziua lui; pentru adolescenți poate însemna primul sărut sau poate primul examen luat cu succes; în același timp o îmbrățișare poate să transforme orice zi într-una însorită și fericită iar o floare oferită la momentul potrivit poate să facă minuni cu dispoziția oamenilor. Și la urma urmei de ce ar trebui să găsim definiția corectă? Important este ceea ce simțim. Și dacă ne simțim fericiți e tot ce contează.

De ce am vrea deci sa fim fericiți? Pentru că e bine! Pentru că este plictisitor sa fii mereu nefericit! Pentru ca e un sentiment care te face mai mărinimos, mai liber, mai echilibrat, mai împăcat cu tine și cu lumea. Si de ce sa nu avem această stare cât mai mult timp cu putință și să lăsăm “minunata” nefericire deoparte?

Pentru că noi ne alegem gândurile și avem opțiunea să alegem ca măcar pentru o zi să avem gânduri frumoase și să zâmbim tuturor. Inclusiv colegului care de obicei ne scoate din sărite (dar de cele mai multe ori te întreabă dacă vrei ceva când iese după mâncare)…
S-ar putea ca ziua respectivă să fie atât de reușită încât sa-ți dorești mai multe zile din astea. Primul pas este să îndrăznești să încerci… :)