Nu e bârfă...e studiu de caz

Hai să recunoaștem… tuturor ne place sau cel puțin ne-a plăcut la un moment dat să bârfim. Sau am căzut cel puțin o dată în capcana asta a bârfitului, chiar dacă ne-am propus la un moment dat să nu o mai facem niciodată. Nu prea o poți evita sau poate că nici nu vrei.

Bârfa are nevoie de cel putin patru ingrediente:
1. Persoana despre care vorbim să nu fie de fata;
2. Lucrurile care se spun despre persoana respectivă nu am dori sa le repetam in fata ei;
3. Nu am vrea ca interlocutorul sa redea ceea am povestit persoanei bârfite si
4. Interlocutorul trebuie să fie neapărat in asentimentul nostru, pentru ca altfel barfa nu are nici un farmec:).

De ce bârfim?
Bârfim pentru că avem nevoie de validarea părerilor personale, pentru că suntem frustrați, din lipsă de ocupație sau pur și simplu din răutate. Nu poți să-i spui cuiva sa te lase cu aerele de primadonă, că se supără cu siguranță! Și doar nu vrem sa supărăm pe nimeni! Dar nici nu poți ține în tine frustrarea, trebuie sa îi spui cuiva că femeia de fapt este o parvenită. Că nu a auzit de Coco Chanel până nu i-ai deschis tu ochii, iar acum nesimțita își permite să se afișeze numai cu haine, poșete și pantofi de firmă, la care tu numai visezi! Are tupeu să-și cumpere ultimul model de mașină, exact același tip pe care o ai tu, doar că tu ai modelul mai vechi (și nu o schimbi, pur și simplu că te-ai atașat de ea, nu că nu ți-ai permite)! Nu se poate să înghiți așa ceva, iar cine te ascultă trebuie cel putin să dea din cap, aprobator. Și mai bine, dacă a remarcat că i s-au rupt ciorapii la amărâta și nici nu a observat. Cine nu observă că i s-au agățat ciorapii??! Mna...cam despre asta vorbim aici.

Efectele...ți-ai spus oful, ți-ai exprimat părerea...rămâi frustrată, cu mașina veche. Dacă ai noroc cealaltă persoană nu va spune povestea mai departe...se termină aici. Altminteri va ieși cu supărare, vei fi catalogată o bârfitoare și ai noroc dacă îți mai spune cineva prețul la litrul de ulei. Poate nici chiar așa, dar cu siguranță oricine va avea o anume reticență față de tine, de frică să nu fie bârfit la rându-i.

Bârfa poate avea și efecte benefice, cică. E un mod de a socializa, de a afla lucruri despre oamenii cu care interacționezi, poate umaniza un șef ridicat la gradul de semizeu (că doar și el poate avea defecte), sau poate să te facă să mergi mai departe, aflând că altora le este și mai greu (fără însă a te bucura de necazul lor).

Deci, grijă cu bârfitul...nu ne apucăm să șușotim despre cineva, care ne-a onorat cu încrederea lui și ne-a împărtășit un lucru important din viața privată. E foarte urât!!! Dar să îi spui noului coleg că la ”șefu” îi place să îi spui "domnule director x" și în același timp să îți dai ochii peste cap?...E ok?