Nu este prima dată când am început să citesc această carte. Este prima dată când o citesc până la sfârșit.

Cine spune că nu e altceva decât ”spălare pe creier”... are dreptate, da, așa este. Singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să te lași spălat. Și cred că este partea cea mai grea pentru un fumător. Să se hotărască. Să decidă că vrea să devină nefumător. Să se poată vedea fără țigară în mână.

Prima dată când am început să o citesc m-am oprit aproximativ la jumătatea cărții. M-am speriat... Nu mă puteam închipui fără să fumez. La cafea, la povești cu prietenii, la un pahar cu vin pe terasă, în momentele în care sunt stresată sau nervoasă... Făcea parte din imaginea mea despre sine. Adică ... am fost fumătoare timp de 15 ani, toți mă cunosc ca fiind fumătoare, eu mă știu ca fumătoare! Îmi povestesc bucuriile și necazurile la o țigară. Cum o să le mai povestesc? Nu o să mai povestesc? Cum o să rezist dacă se fumează în jurul meu? Voi fi mereu frustrată și nervoasă?
Am reușit să scap de aceasta angoasă doar promițându-mi că, în cazul în care devin o frustrată insuportabilă, îmi aprind trei țigări deodată + 1l de cafea. Și o voi savura fără să mă simt vinovată pentru că nu am reușit. M-am asigurat că cei din jurul meu știu că nu vreau să îmi seteze expectanțe. Este dreptul meu să aleg dacă vreau sau nu să nu mai fumez. Așa se face că și acum am un pachet de țigări în casă.
Nefumătorii nu înțeleg ce-i cu atâta zarvă cu lăsatul de fumat. Te lași și gata, e o chestie de voință! Păi... așa e... doar că e greu să vrei. E o chestie care te definește, și e greu să te re-definești.
Următorul pas a fost să decid că voi citi cartea cu toată deschiderea posibilă. Știam că e psihologie și eram hotărâtă să nu analizez, să nu fiu sceptică și sa-l las pe Allen Carr sa-mi spele creierul :).
A făcut o treabă bunicică... Sunt mândră nefumătoare de trei luni... Nu am crezut că va fi posibil, pentru că eram convinsă că mie îmi place să fumez. Chiar îmi plăcea. Dar îmi place și să nu fumez.
Au fost momente când îmi doream o țigară, dar reușeam surprinzător de ușor să depășesc acele momente. So ... ca în toate, cel mai greu este până te hotărăști (la mine a durat 4 luni să iau cartea de pe raft). Nu spun că nu voi aprinde nici o țigară, niciodată. Las gaura de șoricel deschisă. Dar pot să spun că am depășit faza în care spun că rezist fără să fumez. Sunt în stadiul în care pot sta lângă fumători, fără să mă gândesc să-mi aprind și eu una.
Ulterior am aflat că există un fel de curs cu aceeași metodă care garantează că te lași de fumat.

În concluzie... cartea merită o șansă, în cazul în care vrei să devii nefumător, nu să îți arăți mușchii într-ale psihologiei.