Am sterilizat-o pe cățelușa noastră. A fost un moment important și dureros pentru noi toți, dar după multe ședințe de familie și discuții cu veterinarul, am decis că așa e cel mai bine. Și-a revenit bine, mergem la tratament post-operator. Din păcate își linge locul operației, iar veterinara i-a pus ceva spray dezinfectant acolo. Trebuia să o aduc în brate și mă murdăream pe haine, iar pentru a evita asta, am înfășurat-o într-un prosop de hârtie. Veterinara mă avertiza în glumă, că vor râde oamenii pe stradă de mine, că îmi car în brațe cățelușa înfășurată în hârtie. I-am răspuns ca "mi se rupe" :).
După ce am ieșit din cabinet, în drum spre casă, mă gândeam că într-adevăr ”mi se rupe” de ce cred alții despre faptul că eu duc un cățel înfășurat în hârtie în brațe. Și m-am bucurat tare pentru asta! Pentru că nu a fost întotdeauna așa.
Îmi păsa chiar mult de ce cred oamenii despre mine. Despre cum sunt îmbrăcată, despre cât sunt de grasă sau nu, despre cât de des fac curat în casă, câți bani câștig, cum îmi organizez viața de familie, sau dacă mă plac și mă aprobă așa, în general.
Până mi-am dat seama că, de fapt, nu mă deranja atât de mult faptul că mă judecau, ci ca îmi subminau încrederea și respectul de sine și așa șubredă. Iar acum, după multă "terapie eu cu mine", în drum spre casă, cu un cățel în brațe, am realizat că am depășit faza asta! Mi-am dat seama din "Mi se rupe"!
Îi ascult politicos pe cei care mă întreabă de ce nu mai fac încă un copil, și nici măcar nu îmi trece prin minte să mă justific; nu îmi pun problema să mă fardez și să-mi iau tocuri incomode, numai pentru că, poate, mă vor bârfi părintii când mă duc după Karla la scoală. Port tocurile când am ”tocuri-mood”. Nu mă stresez să slăbesc 10 kg, doar pentru că vreau să plac altora, ci pentru că vreau să îmbrac niște haine care îmi plac mult și zac pe fundul dulapului. Dar în același timp nu refuz savoarea unei felii de tort sau pizza.

Pentru ca îmi pasa de mine, de familia mea și atât. Nu îmi pasă ce cred alții despre mine, până când eu mă simt împlinită cu tot cu kilogramele în plus, cu praful din casă care mai poate sta o zi, cu bugetul familiei care îl cheltuim cum vrem noi și cu minunata noastră copilă, care nu are frate sau soră.
Și pentru că nimeni, niciodată nu va slăbi în locul meu, nu va face curat în casă în locul meu, nu va câștiga bani în locul meu sau nu va crește copiii în locul meu, să mă scutească toată lumea de păreri nesolicitate! Lăsați-i pe toți să facă ce și cum doresc în pielea, în familia și în casa lor și să vă uitați cum puteți voi să fiți mai împliniți în toate domeniile, ca să nu mai simțiți nevoia să căutați așchia în ochii altuia, că oricum nouă ”ni se rupe” :).